SP'ARGE, sparg, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi ; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ◊ Expr. (Refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale unor fapte de care nu este vinovat. ♦ Refl. Fig. (Despre voce) A deveni răgusit, a se altera. ♦ Tranz. A tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăţi. 2. Tranz. A sfărâma, a distruge învelisul unui lucru, pentru a extrage si a folosi conţinutul. ♦ Intranz. si refl. (Despre abcese) A se deschide. 3. Tranz. A distruge, a nărui, a nimici. ◊ Expr. A sparge norma = a depăsi norma. A sparge frontul = a pătrunde forţat în liniile inamicului. ♦ Tranz. si refl. (Pop.) A (se) găuri ; a (se) uza. ◊ Expr. (Tranz.) Pe unde si-a spart dracul opincile = prin locuri foarte depărtate, la dracu-n praznic. 4. Tranz. A deschide prin forţare o usă, o încuietoare ; p. ext. a jefui, a prăda. 5. Tranz. A împinge, a străpunge cu un obiect ascuţit sau tăios ; p. ext. a ucide. ♦ Refl. (Fam.) A muri. ♦ Refl. Fig. A striga tare ; a răcni, a zbiera. 6. Refl. Fig. (Despre concentrări de oameni si despre acţiuni la care participă acestia) A lua sfârsit, a se termina ; a se întrerupe (prin împrăstierea participanţilor). ♦ Tranz. A produce o disensiune ; a dezbina. ◊ Expr. A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva. 7. Tranz. Fig. (Înv.) A răzleţi o oaste ; a birui, a înfrânge ; a împrăstia. [Perf. s. spărsei, part. spart] - Lat. spargere.
Sursă : DEX'98 (51908)  - LauraGellner

SP'ARGE vb. v. abate, asasina, bate, birui, călca, contraveni, croi, deceda, declan-sa, dezlănţui, dispărea, distruge, duce, isca, izbucni, împrăstia, încălca, în-ceta, înfrânge, întrece, învinge, lichida, muri, nesocoti, nimici, omorî, pieri, porni, prăpădi, rade, răcni, răposa, răspândi, răzleţi, risipi, rupe, sfărâma, sfârsi, sfâsia, spinteca, stinge, stârni, striga, sucomba, suprima, tăia, topi, trece, ţipa, ucide, urla, viola, zbiera, zdrobi.
Sursă : Sinonime (210707)  - siveco

SPARGE vb. 1. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (se) fisura, a plesni, a pocni. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) 2. v. exploda. 3. v. despica. 4. a sfărâma, (reg.) a strica. (~ nuci; ~ alune.) 5. a (se) rupe. (Gheaţa s-a ~ sub el.) 6. a (se) găuri, a (se) perfora. (Blidul s-a ~ în fund.) 7. v. forţa. 8. v. jefui. 9. a (se) deschide. (S-a ~ abcesul.) 10. a se sfărâma, a se zdrobi. (Valurile se ~ de ţărm.) 11. a străpunge. (A ~ frontul.)
Sursă : Sinonime (210706)  - siveco

sp'arge vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. sparg, 1 pl. sp'argem, 2 pl. sp'argeţi, perf. s. 1 sg. spărs'ei, 1 pl. sp'arserăm, m. m. c. p. 3 sg. spars'ese; part. spart
Sursă : DOR (283371)  - siveco

A SP'ARGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se spargă. ◊ A-si ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ linistea (sau tăcerea) a întrerupe linistea (sau tăcerea), producând un zgomot neasteptat. 2) (nuci, alune, sâmburi, ouă etc.) A curăţa de învelisul exterior prin sfărâmare (pentru a scoate conţinutul). 3) (încuietori) A descuia forţat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A străpunge cu un obiect ascuţit, făcând o gaură. ~ cu coarnele. ◊ A-i ~ cuiva urechile a asurzi, producând zgomot puternic. 5) (osti dusmane) A pune pe fugă; a împrăstia; a risipi. ◊ ~ frontul a pătrunde în liniile inamicului. 6) fig. (întărituri) A strica forţând; a rupe. Apa a spart iezătura. ◊ ~ casa cuiva a strica căsnicia cuiva. /<lat. spargere
Sursă : NODEX (353984)  - siveco

A SE SP'ARGE mă sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apăsare etc.). ◊ ~ (oalele) în capul cuiva a suporta consecinţe neplăcute fără a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticlă, faianţă, porţelan) A forma despicături la suprafaţă (fără a se preface în cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-si pierde integritatea, deteriorându-se (prin acţiunea unor factori externi). Acoperisul s-a spart. 4) (despre adunări, petreceri etc.) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se mântui; a se sfârsi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, răni etc.) A se deschide, lăsând să curgă puroiul; a începe să supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni răgusit. /<lat. spargere
Sursă : NODEX (353985)  - siveco